domenica 7 agosto 2016

NUDU E CRUDU poesia di Diego Capitano

"Diego Capitano è un poeta cui non manca una personalità tutta propria che conferisce alla poesia un valore umano e civile nell'intento di contribuire all'edificazione di un futuro migliore. La sua poesia, mutevole nelle ispirazioni svariatisime, merita attenzione per la spontaneità e per la facile comprensione" (Saverio Natale: giornalista, critico e scrittore)


NUDU E CRUDU
Tra sirbestri  rami aggruppati e arziusi  ruvetta di puntala
cu disíu assulu m’abbíu versu puosti mai tuccati…
‘miezzu a  rocchi pizzuti e spinusa  stirpaglia.
Cchiú annintra m’intanu suventi tra arbuli di tant’anni vivi:
unni l’ura nun scurri e lu tiempu pari essisi firmatu
a jorna luntani… spiruti… ma mai cangiati.
Trazzeri antichi si vidinu tantu stritti…tra rocca e rocca muddisa
‘nterra scavati e poi all’aria aperta libirati: unni tuorti e unni dritti.
Arricurdari mi fannu li vecchi mulatteri sempri ‘ncarrittati
ca a vásciu carricati scinnivanu cucucci di li ‘robbi  aggiuccati
‘ncapu l’arsi sirruna faticusi e ‘nfucati  versu lu paisieddu cchiú vicinu.
Di lu stuzzu lustrusu di li citaleni accumpagnati ‘nní li notti ‘mriachi
di stiddi e di signureddi… e l’abbaiari di chisti e chiddi cani
‘mpatrunuti di li terri ‘ntuornu.
Propriu ccá:  mentri attentu scinnu senza scantu pí la scurusa scarpata
sciddicusa… ca adasciu porta a la vecchia ‘brivatura quasi sdisiccata…
Alluccutu á taliari riestu e ‘mpassulutu: ‘ncuscienti framuscia di cuniglia
e  nná mamma vurpi assai spirtana ‘miezzu la virmina arristucciata.
Poi cientu nivuri sturnedda e appriessu passari e rundineddi…
Tutti ‘ncielu addisignati intra stú granni quatru miraculusu.
Lu nigliu riviu cuntenti e lu farcuni ad ali fermi vicinu ora all’antu suli
arrussittatu… Chi paci!... Chi sirinitá e chi cuntintizza d’armu
ca tuttu m’arricria e d’intra mi rinnova.
Accussí luntanu di li tramunta sculuruti di fumu e di chiantu…
di sciarri sarbaggi d’uomini ‘ncaniati e ‘ncarugnuti…luntanu                                
di serbi e patruna …di ricchi spunnati ca nun cridinu a li diuna…
unni cunta sulu lu diu mammuni e nun ci pó nuddu: né diavuli 
e mancu santiuni!...
Ddá! unni quannu si mori: ‘nterra cuorpu e arma si ‘mpussuna.
Un sciuri… ‘ná missa… appena ‘na cruci… e addiu a la furtuna…
tri jiorna ‘ncapu ‘ná rocca…e cu ‘nappi ‘nappi…amaru é sulu cu mori!
e si mori sulu e sulamenti  pí la morti.
Ccá ammeci anchi si cchiú nun campu…  m’è quasi  bellu muriri
e poi filici vulari sanu sanu pí biati strati :’’nudu e crudu’’ pí Santi Patrii.
Longa è la strata di lu mali a lu beni…ma sulu ddá ‘ní ddí campi scanusciuti
certu pí ccú cridi… ca nuddu di vivu ha vistu e nuddu ha mai turnatu…
 in chiddi cuntri di nievuli senza cchiú guai: pí ccú annivisci caru amicu…

ed è Vangelu di Diu : comu a Cristu, nun mori mai!...

Diego Capitano

Nessun commento:

Posta un commento