domenica 23 dicembre 2018

VITA DI SURFARARA (Poemetto lirico drammatico) di Diego Capitano





VITA DI SURFARARA
(Poemetto lirico drammatico)
del poeta Diego Capitano
                                                                                             
‘Mièzzu nná neglia di scuru cu l’uocchi stritti a
pampinedda lassanu li casi li surfarara… un salutu
a la famiglia… e poi s’abbianu a la pirrera ognunu
dà so vanedda.
Rancati d’uomini e carusi jiùncisi d’ogni banna…
citaleni a cintinara addumati ca parinu stiddi nnì
li mani… lumeri luntani chi lucinu a stricuniári.
Di nná vecchia trazzera vannu… sempri la stessa
p’accurzari: un muorsu di pani… un muccuni di
vinu… nnà fedda di tumazzu… intra lu tascappani.
Strata ca ddá ‘sutta puorti a la pirrera… nná para
d’uri e ghié matinu… ah! Comu s’addisiddassiru
mischinazzi ca già scurassi… pí un piezzu di pani
currinu pì nutricari a ccù ccì chianci… e tu puzzu
ludiu e funnu!... Cu mala stidda ccí lu scanci.
Jiènnu-jiènnu: murmurìanu canzuni di l’anticu…
chiddi ca cantavanu patri e nanni… e pì tradizioni
quarchi viecchiu dittu… ca comu a tannu ancora
ccì arrizzanu li carni.
Eccu lu lamientu di li surfarara… strofa pí strofa
cu un pedi davanti all’antru…vanniannu vannu: 
“Siemmu jiunti di stà strata ‘ntrà pinninu: viva Diu
 e Sant’Antuninu!... E lu passu allungannu  l’antra
appiersu: “Ora ca lestu acchianammu a lu chianu…
viva Gesùzzu e San Gaitanu!... Di rieplica cu forti
vuci arrispunniva lu cchiù anzianu: “Siemmu jiunti
a la fiurèdda… ebbiva Maria cu Santa Barbaredda!”
Lacrimi nill’uocchi a l’ammucciuni e lu cori a petra
di surfaru arridduttu… nnà fudda agghica ala vucca
granni dà pirrerra… la lustría ‘nzí e nnó fa vidirich’é
matinu… la santa cruci ormai è fatta… e l’urtima
strofa la vannìa lu zì Pippinu: “Stù viaggiu ca ficimu
è pì la Madonna di lu Munti… lu ‘npami capumastru
cu ogni pirriaturi pò farà li cunti!...”
Trasivanu ch’eranu vistuti e scinnivanu nudi spugliati
pí listritti vii ‘nghaddati e sciddicusi scalunati.
Cristianuzzi sutta muntagni di surfaru ca ora vivi li
‘npussuna… sudura nivuri ca sculanu a gadduni di
la frunti e di lu schinu… o fratuzzi chi maciéddu:
peggiu di Cìfaru siti jittati nnì stù ‘mpiernu!...
L’aria manca… e veni l’accupa... chidda picca ca si
sciatía: abbruscia lu piettu e l’arma… lu muccaturi
tra funcia e nasu darrié liátu…mmódu ca lu stuzzu
e lu pruvulazzu nun fannu cadiri malatu.
Tutti ‘ngrasciati e l’uocchi sgriddati: unu a Cristu e
l’antru a San Giuvanni chi talíanu scantati… li carusi
carrìanu sacchi di surfaru pisanti ‘ncapu la carina…
stanchi muorti ca suduri e sangu jiettanu ammiscatu.
Pisa la stanchizza…  e cchiú vá… e cchiú idda crisci…
l’ura nun asisti fina ca la jiurnata cu lu scuru finisci.
A li voti si sientinu vuci allarmi e surfarara chianciri:
‘’Curriti… curriti!... Gridanu…’’Lestu di ccá… viniti!...”
Sentiri ogni muru trimari… e comu bummi truniari…
di ccà e di ddà pistarisi scappannu tra iddi e d‘iddi...                      
‘nterra cumpagni vidiri scacciati… a sangu gravimenti
firuti ca gridanu aiutu miezzi ‘mpussunati!...      
Chi mala sorti!... Spiciarmenti quannu ccí su muorti!...
Nuddu ddá  ‘ghiusu resta!… Ogni surfararu ca la vita
persi oraa lu lustru veni misu…chiddi vivi chiamanu
li mammi… e li mammi chi sprescianu lu Signiruzzu
p’un miraculu… e darici nn’aiutu.
Disertu scunzulatu unni nun crisci mancu un filu di
gramigna… vita passata a lu scuru camai a nuddu
abbègna… quantu fumu e quantu surfaru addumatu…
quantu patri e quantu figli t’ha cuddatu!...
Tana di surci senza scampu… spiziu d’ossa ca pietà
nun ha… oji scappammu e dumani ancora ccà… tu e
la mà sorti nnì chiamati e n’antri pì dù surdazzi nun
sapiemmu s’ancora putièmmu nesciri di ccà.
Cú resta vivu… la carizza dú capumastru li cunzóla
e dici: ‘’Stù  viaggiu di scantu e d’arrizzu…turnannu
intra carusi:ogni cosa m’abbarazzu!... Ora ca lu suli
vi vasa e sinni scinni… anchi pí vantri cari cumparuzzi…
è ura di jirivinni!...
Spieru un jiuornu vantri carusi arrinescini quarcunu
lassari lu picu e lu margagliuni… e pigliari chiddi ch’è
lu studiu… di vavusu addivintari provessuri… lassari
pì sempri stá pirrirazza unni si ccí pierdinu li spisi…
e a li voti: pinzina stà piddazza”.



Nessun commento:

Posta un commento